Paştele îmi aduce aminte de bunici în
special de bunica din partea mamei la care asistam mai des la fabricarea cozonacului
care era un adevărat ritual. Bunica
Ileana, avea un cuptor confecţionat de ea din cărămidă şi lut în care încăpeau
cam 10 -15 cozonaci în forme
mari.
La cuptorul bunică-mii apelau cam toate rudele şi câteva vecine, deci o
adevărată fabrică de cozonaci şi un adevăăăărat ritual. Trezirea era de la 4-5 dimineaţă....... dar cel mai mult şi mai
mult mi s-a întipărit mirosul de cozonac, mirosul de hârtie pe care o punea peste cozonaci în cuptor
stropită cu apă dacă cuptorul era prea încins, minunată senzaţie şi unde mai
pui că nu aveam voie să gustăm, făcea parte din ritual.... şi arătau criminal
mai ales că drojdia şi făina din timpurile alea nu erau de cea mai bună
calitate, iar bunica mea era tare fericită când termina trebuşoara asta care să
ne înţelegem bine nu-i chiar uşoară şi la îndemâna oricui. Pe bunica din partea tatălui nu am văzu-o facânc cozonaci, că na, ritualu e ritual
şi treaba asta nu era de copii, uşa trebuia bine închisă căldura din cameră să
nu se piardă, dar se pricepea la împletituri făcea nişte cozonaci foarte
frumoşi cu nişte împletiruri perfecte.
Ingrediente
1kg de făină
20 ml ulei
300g zahăr(100-150g pentru cremă)
4 ouă
200 g nuci măcinate
1 pachet drojdie uscată Dr. Oetker
100 g caco
1 esenţă de rom
1 esenţă de vanilie(1 esenţă pentru cremă)
Preparare
Se adaugă zahărul peste laptele fiert,
după ce se dizolvă zahărul, 50 ml se opresc pentru drojdie. În 50 ml de lapte
răcit, după ce devine suportabil la mână, călduţ, se adaugă drojdia (care
trebuie să stea cam 10 minute să dospească).
Restul de 450 ml lapte clocotit, se
toarnă peste ½ kg făină şi se amestecă bine, apoi se lasă
să se răcească astfel încât să fie suportabil mâinii pentru că altfel când vom
adăuga gălbenuşurile se fac omletă. Vom
pune apoi gălbenuşurile frecate cu un pic de sare, drojdia care este umflată(tot
aici mai puteţi adăuga şi esenţele sau le puteţi pune doar în cremă sau atunci
când frecaţi gălbenuşul cu sarea până îşi dublează volumul) şi restul de făină amestecându-se
din nou până se încorporează toată făina. Dacă este prea moale(f f f moale se
mai adaugă un pic de făină, aluatul este destul de moale la acest cozonac, va
fi f f f moale din cauza făinii dar nu-i de speriat e bine aşa mai moale ). Se frământă cu uleiul până se
desprinde de pe vas, punând uleiul pe marginea vasului. Se observă că imediat
coca capătă o consistenţă plăcută la atingere şi creşte văzând cu ochii. Se
lasă să crescă 30 de minute la loc ferit de curenţi, foarte cald 24-25 grade C, nu deschideţi geamurile să
aerisiţi, după care aluatul se împarte în două părţi pentru a confecţiona doi cozonaci
sau unul depinde de mărimea formei de coacere. Se întind ambele părţi şi se
umplu cu cremă (Crema se face din albuşurile nefolosite bătute spumă cu 100 g
de zahăr sau după gust, mai bine gustaţi
şi mai adăugaţi sau tăiaţi , apoi se
pune cacao şi nucile marunţite sau date la robot de preferat e să găsiţi şi
bucăţi mai mari de nucă prin cremă, vanilia şi romul dacă nu l-aţi pus în cocă, dar chiar dacă aţi pus în
cocă puneţi şi în cremă o esenţă sa nu fie apoasă). Se rulează şi se pun în
două tăvi garnisite cu hârtie de copt sau unse cu unt şi se lasă la crescut la
loc ferit de curenţi şi temperatură destul de ridicată 24-25 grade cam 30 minute sau mai mult dacă este
necesar. După creştere ar trebui să se observe o mărire în volum. Se unge cozonacul cu ou după cele 30 de minute(dacă
nu au crescut destul se mai lasă), se introduce la cuptorul preîncălzit timp de
45 minute la nivelul 2 al aragazului,
focul potrivit cam 180 grade C o jumătate din timp căldura să vină numai de jos
iar cealaltă jumătate şi de sus şi de jos, sau la primul nive la aragayul cu
gaz tot 45 minute la prima treaptă ceamai mică
ori ce vă spune în cartea lui tehnică dacă are specificaţie pentru
cozonac, depinde de cuptor, înainte de scoatere trebuie să aibă o culoare
rumenie la suprafaţă şi încercaţi cu un scobitor sau un pai de mătură cum făcea bunica, dacă se prinde cocă de scobitor
înseamnă că mai trebuie ţinut. Când este gata se unge cu un sirop făcut din
zahăr cu apă pentru luciu sau miere cu niţică apă şi se tapetează cu mac daca
vă place ori susan.(în 100-150 ml apă se pun 5-6 linguri de zahăr şi se clocotesc până
devine o miere nu prea groasă pentru ca
altfel are un aspect de gheaţă pe cozonac). Ingredientele ar trebui să fie la temperatura camerei, lăsate peste noapte.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Ce parere ai de aceasta Reteta? Scrie un comentariu